E vina lui Jules Verne
Posted by
omul
on Friday, October 23, 2009
/
Comments: (1)
De asa-zisul concert Robbie Williams la Bucuresti am auzit acum cateva zile. Reproduc orientativ modul in care am aflat de fabulosul eveniment:
Prietena Franta: Hau cool, deseara merg la concert RW, smileys
Prietena Bucuresti: Hau cool are you, dar si eu, tot asa, aici.
N-am auzit impresii, dar hai sa judecam la rece.
I would fuckin' die, drink 10 beers afterwards and download his albums a gillion times decat sa ma duc intr-o sala de multiplex sa ma uit la ecran la Robbie, sa mi se bage pe gat surogatul asta ieftin la un pret de 65 RON pentru ca niste baieti isteti au simtit ca atat ar fi limita superioara pe care ar plati-o publicul tinta. CD/blue-ray nu primesc la sfarsit de banii astia, nu? Si probabil o sa filmez cu telefonul mobil si o sa-mi sun prietenii.
Ideea de concert nu cred ca sta doar in instrumentatie+voce+lumini live, ci si in oamenii care se aduna si pe care ii simti cumva in jurul tau, chiar si in grija la buzunare tip ratb, dar totusi reusesti sa faci abstractie/fii la unison din cauza celor de pe scena.
Ceva e in neregula cand stai in fotoliu si posibil mananci popcorn in timp ce omul ala probabil spune "You are a great audience, etc". Aplauzi la sfarsit? Huidui? Aplauzele sunt transmise? Inregistrate?
Eu daca as fi in locul lui Robbie le-as inregistra. Si-ntr-o seara cand ma plictisesc la batranete as lua un CD prafuit de pe raft si-as spune:
Vad ca am ajuns ca Angelea Similea, ma mai da la televizor doar odata la 6 luni pe tvr-doi, mai castig si eu de-o franzela, ce sa-i fac daca n-am eN-Gi si nu mi-am facut planul de pensie privata cand m-au sunat, hai sa ma bucur de o doza buna de aplauze necomandate ca-n tinerete sa le ascult acum. Ia sa vedem, cum o fi fost publicul ala acum 35 de ani?
(acum Robbie defileaza cu degetul prin biblioteca si parcurge alfabetic rafturile cu mii de inregistrari, dupa care se sterge de praf)
A,B,C...P, Q, R - Romania, Russia, Rwanda
Hai sa luam Romania in seara asta ca suntem in 31
Acum este randul lui, dupa 35 de ani, sa manance popcorn, sa soarba Cola sa si asculte
Ah, si nici macar nu e ceva original, primul care a venit cu ideea concert transmis e Jules Verne, posibil in cartea aia despre o insula plutitoare high-tech. Sau in una dintre celelalte 40 din colectie.
Ca sa terminam cinic, sa vedem scena peste cateva luni: o tipa cool care tipa de fericire in fata rafturilor din diverta si spune colegei de barfa servici-cafea:
Vezi blue-ray-ul asta fata? Am fost la concert. Stii ce tare a fost? Vai da' nu pot sa-l iau acum..
Probabil costa tot vreo 65RON.
later edit: Asteptam povesti cu adevarati fani veniti din provincie, Baia Mare, etc in capitala pentru concert.
Prietena Franta: Hau cool, deseara merg la concert RW, smileys
Prietena Bucuresti: Hau cool are you, dar si eu, tot asa, aici.
N-am auzit impresii, dar hai sa judecam la rece.
I would fuckin' die, drink 10 beers afterwards and download his albums a gillion times decat sa ma duc intr-o sala de multiplex sa ma uit la ecran la Robbie, sa mi se bage pe gat surogatul asta ieftin la un pret de 65 RON pentru ca niste baieti isteti au simtit ca atat ar fi limita superioara pe care ar plati-o publicul tinta. CD/blue-ray nu primesc la sfarsit de banii astia, nu? Si probabil o sa filmez cu telefonul mobil si o sa-mi sun prietenii.
Ideea de concert nu cred ca sta doar in instrumentatie+voce+lumini live, ci si in oamenii care se aduna si pe care ii simti cumva in jurul tau, chiar si in grija la buzunare tip ratb, dar totusi reusesti sa faci abstractie/fii la unison din cauza celor de pe scena.
Ceva e in neregula cand stai in fotoliu si posibil mananci popcorn in timp ce omul ala probabil spune "You are a great audience, etc". Aplauzi la sfarsit? Huidui? Aplauzele sunt transmise? Inregistrate?
Eu daca as fi in locul lui Robbie le-as inregistra. Si-ntr-o seara cand ma plictisesc la batranete as lua un CD prafuit de pe raft si-as spune:
Vad ca am ajuns ca Angelea Similea, ma mai da la televizor doar odata la 6 luni pe tvr-doi, mai castig si eu de-o franzela, ce sa-i fac daca n-am eN-Gi si nu mi-am facut planul de pensie privata cand m-au sunat, hai sa ma bucur de o doza buna de aplauze necomandate ca-n tinerete sa le ascult acum. Ia sa vedem, cum o fi fost publicul ala acum 35 de ani?
(acum Robbie defileaza cu degetul prin biblioteca si parcurge alfabetic rafturile cu mii de inregistrari, dupa care se sterge de praf)
A,B,C...P, Q, R - Romania, Russia, Rwanda
Hai sa luam Romania in seara asta ca suntem in 31
Acum este randul lui, dupa 35 de ani, sa manance popcorn, sa soarba Cola sa si asculte
Ah, si nici macar nu e ceva original, primul care a venit cu ideea concert transmis e Jules Verne, posibil in cartea aia despre o insula plutitoare high-tech. Sau in una dintre celelalte 40 din colectie.
Ca sa terminam cinic, sa vedem scena peste cateva luni: o tipa cool care tipa de fericire in fata rafturilor din diverta si spune colegei de barfa servici-cafea:
Vezi blue-ray-ul asta fata? Am fost la concert. Stii ce tare a fost? Vai da' nu pot sa-l iau acum..
Probabil costa tot vreo 65RON.
later edit: Asteptam povesti cu adevarati fani veniti din provincie, Baia Mare, etc in capitala pentru concert.
Observatii, azi culturale
Posted by
omul
/
Comments: (0)
Recent am mult timp sa ma uit si sa ma gandesc.
Una scurta de inceput, filosofica. Cu "s", da.
Institutul Cultural Roman are sedii doar in marile capitale europene + NY + Tel Aviv + Istanbul. Nimic la vecinii nostri estici adica Sofia, Chisinau, Kiev. Mmmm? Politic, istoric sau proportional cu diaspora?
Dar o munca super buna, daca prindeti vreodata, urmariti "Stop the tempo" de Gianina Carbunariu.
La ICR am vazut-o si as mai vedea-o o data. Preferabil in Bucuresti. Capata sens la intoarcerea acasa. Pentru ca nu s-au schimbat prea multe. Mai ales oamenii.
Una scurta de inceput, filosofica. Cu "s", da.
Institutul Cultural Roman are sedii doar in marile capitale europene + NY + Tel Aviv + Istanbul. Nimic la vecinii nostri estici adica Sofia, Chisinau, Kiev. Mmmm? Politic, istoric sau proportional cu diaspora?
Dar o munca super buna, daca prindeti vreodata, urmariti "Stop the tempo" de Gianina Carbunariu.
La ICR am vazut-o si as mai vedea-o o data. Preferabil in Bucuresti. Capata sens la intoarcerea acasa. Pentru ca nu s-au schimbat prea multe. Mai ales oamenii.
Povestile de dragoste ale Bucurestiului
Posted by
omul
on Tuesday, October 13, 2009
/
Comments: (0)
Lipseste poate un reportaj foto.
Link
Link
Categories
- nu pagadi (6)
- alea si alealalte (3)
- a (1)
- tralalea (1)