sanatos tun

Starea zen pe care o capatasem a alunecat treptat-treptat intr-o aurolacizare greu de descris. Adica povesti de genul: chef pana la 6 dimineata, e a nu stiu cata zi consecutiva cand fac chestia asta, dorm imbracat in alta parte, ma trezesc cu o ora mai tarziu, merg la servici asa cum am fost si ieri. Mi-am baut, fumat si mancat si banii de toale si pe ai surorii mele. Eu in locul meu nu m-as imprumuta :P
Am incercat sa ma dau pe schiuri. Pentru prima data in viata. Mai mult se dadeau ele cu mine, am intrat in parapeti, mi-au facut prietenii poze langa un grup de copii de vro 6 ani cu monitor. Eram cu ei in linie si mai prost decat toti. Pana la urma tot invat eu :) Totul in afara de patinaj, unde ieri seara am stat si m-am uitat la ceilalti pana m-am plictisit si apoi am plecat din nou sa stau la vorba si sa beau ;)
Cred ca totusi tendintele de sinucidere prin oboseala dau semne ca dispar. Tineti aproape...