now we live like dolphins

Sunt acasa.

Cred ca sunt acasa.

Azi noapte m-am plimbat pe acelasi bulevard in aceeasi geaca si aceleasi ghete pe care le aveam acum mai multi ani, si care stateau in dulap asteptandu-ma pe mine.

Am inchis trei baruri cu fosti colegi si buni prieteni. M-am uitat la fulgii mari de zapada, am retrait o seara din nordul Moldovei cu prietenul meu Andrei cantandu-mi la chitara, eu beat ca acum, pe o ninsoare la fel de fascinanta.

Mi-am dat seama ca e mai bine ca unele lucruri sa nu se schimbe in viata. Am intrat in bucatarie si nu mai era bucataria pe care o stiam. Quest-ul catre salata de boeuf(ce chestie tampita, doar e cu pui) a fost scurt. Frigiderul a ramas acelasi Minsk 16 care consuma mult si are durata de viata o viata. Ce simplu.

Ciudat, desi am intrat in spiritul craciunului si astept sa ma trezesc cu troienii la geam, mi-am amintit de mine pe drum spre mare. Drumul spre mare din Dristor, cu o sticla de vin, pe o autostrada goala si cu muzica buna(cum o sa pun pe CD-ul pentru Zana) e o parte din american dream-ul meu.

Sunt tanar si probabil ca o sa raman asa ceva timp. Si asta doresc tuturor in anul care vine.

mi se zbate un ochi

Dupa cum zice titlul, mi se zbate un ochi. Dreptul. Sper ca nu e pe fond nervos si e semn de bine, pentru ca 2009 ar trebui sa fie un an bun dupa un 2008 cu pierderi pe toate planurile.

Din motive urgente am fost la Bucuresti si undeva langa Sibiu week-endul asta. Romania mi-a facut bine si capitala mi s-a parut foarte urata. Urata si primitoare in acelasi timp, ca o femeie pe care o cunosti de ani buni si pe care o inseli pentru perioade lungi de timp, doar ca sa te intorci si sa o gasesti plina de acealsi defecte familiare.

Si cu aceeasi oameni pe care ii iubesc si care m-au primit cu bratele deschise. Imi pare rau fata de ei ca am fost deprimat si nu am reusit poate sa le dau o stare de bine..

Odata intors, n-am reusit sa intru deloc in spiritul Craciunului. Nici macar in spiritul comercial desi mi-am cumparat un telefon nou pentru a fi sunat pentru interviuri. Dar vreau sa ii scriu lui Mos Craciun, pentru ca nu i-am scris niciodata si cred ca am macar o data dreptul.

Printre dorinte, vreau de fapt vreau sa plec din orasul asta in care acum e cam frig si e cam fals si mi s-au intamplat chestii nashpa.

Orasele mici sunt un pic false in general pentru ca oamenii se pot reintalni pe strada atunci cand nu sunt bine imbracati si in cea mai buna dispozitie.

Astazi Liviu isi cumpara vin fiert in Marché de Noel din centru si m-am uitat la unghiile sud-americanului care vindea vin fiert. Brrr..

vise din vremuri proaste

atentie, vis

In curtea din fata blocului gasesc jumatate de kilogram de iarba. Dintr-ul balot al nu stiu cui. Ma intorc acasa(dar acasa unde?) si il pun cu grija in borcanul de ness pe care tocmai in terminasem.

Incepe rutina zilnica: un joint in za morning pe drumul pana la statia de metrou care ma duce la servici. Schimb statia de metrou Piata Romana cu statia Dorobanti(btw nu exista) doar pentru a savura in liniste un moment de gratie.

La munca seful ma ia in reuniune cum ma vede. Clienti importanti ai firmei, super duri. Sarut mana doamnelor si facem la bise.

mai departe nu mai tin minte

Categories