now we live like dolphins

Sunt acasa.

Cred ca sunt acasa.

Azi noapte m-am plimbat pe acelasi bulevard in aceeasi geaca si aceleasi ghete pe care le aveam acum mai multi ani, si care stateau in dulap asteptandu-ma pe mine.

Am inchis trei baruri cu fosti colegi si buni prieteni. M-am uitat la fulgii mari de zapada, am retrait o seara din nordul Moldovei cu prietenul meu Andrei cantandu-mi la chitara, eu beat ca acum, pe o ninsoare la fel de fascinanta.

Mi-am dat seama ca e mai bine ca unele lucruri sa nu se schimbe in viata. Am intrat in bucatarie si nu mai era bucataria pe care o stiam. Quest-ul catre salata de boeuf(ce chestie tampita, doar e cu pui) a fost scurt. Frigiderul a ramas acelasi Minsk 16 care consuma mult si are durata de viata o viata. Ce simplu.

Ciudat, desi am intrat in spiritul craciunului si astept sa ma trezesc cu troienii la geam, mi-am amintit de mine pe drum spre mare. Drumul spre mare din Dristor, cu o sticla de vin, pe o autostrada goala si cu muzica buna(cum o sa pun pe CD-ul pentru Zana) e o parte din american dream-ul meu.

Sunt tanar si probabil ca o sa raman asa ceva timp. Si asta doresc tuturor in anul care vine.