Ceci n'est pas une pipe sau Sa nu vezi, sa nu auzi, sa nu arati desi toata lumea stie ca e acolo



Azi este ziua in care repertoriez fobii. Clowni, inaltimi, zburat cu avionul. Si am descoperit nevoia oamenilor de a-si crea in continuare fobii pe masura ce educatia, dezinsectia si globalizarea le inlatura pe celelalte.

Suma fobiilor trebuie sa ramana constanta. In afise nu trebuie sa se vada ce e in strada.

Asa ca inventez termenul de NICOTIFOBIA. Fobia de a vedea pe cineva ca fumeaza intr-un loc nepermis sau pe o raza de 5 metri chiar si in aer liber sau cu aer conditionat turat la maximum. Si evident epurarea publicitatii de orice insemn, orice referinta. Cam ca pozele trucate comuniste in care unii membri nedezirabili sunt stersi din anturaj. Si asa dispar si nu stie nimeni de ei. Combatere in loc de prevenire.

Poza de sus e publicitate la metrou. In care pipa lui Jaques Tati a fost cenzurata. Cu gust, dar cenzurata. Ca sa atraga si mai mult atentia:) Azi, dupa discutii s-a acordat o dispensa.

Inca nu am vazut reclame la Lucky Striike, dar tin minte ca la F1 pe masini reclama se face la sub-brandul neinterzis. Se pare ca in Rusia unele afise arata apa minerala fantoma in acelasi format de sticla cu votca cu nume similar.


Cum ar arata celebrul manifest dada cu ceci n'est pas une pipe, acum? Dar chiar nu e o pipa, nu?

0 comments:

Categories