When I was 16, I hoped that one day I would have a boyfried…
When I was18, I got a boyfriend, but there was no passion.
So, I decided I needed a passionate guy with a zest of life.
In college, I dated a passionate guy, but he was too emotional.
Everything was an emergency, he cried all the time and threatened suicide.
So I decided I needed a guy with stability.
When I was 25, I found a very stable guy but he was boring.
He was totally predictable and never got excited about anything.
Life became so dull that I decided I needed a guy with some excitement.
When I was 28, I found an exciting guy, but I couldn't keep up with him.
He always got mad, he did impetuous things and flirted with everyone he met.
He made me miserable as often as happy. He was very energic, but directionless.
So I decided to find a guy with some ambition.
When I turned 31, I found a smart, ambitious guy with his feet plated firmly on the ground and married him.
He was so ambitious that he divorced me, took everything I owned and ran off with my best friend.
I am now 40 and I'm looking for a guy with a big dick.
Sunt la urma urmei un fenomen social
Hristos a Inviat! Ca in fiecare an de Pasti - ca de altfel si de Craciun si vacanta de vara - Bucurestiul se populeaza cu ceeea imi pare sa fii devenit o categorie sociala aparte. Unii dintre cei mai dragi prieteni ai mei fac parte din ea si berile noastre impreuna, cu fiecare din respectivele ocazii, imi intaresc convingerea ca putem vorbi de un fenomen social. Este vorba despre tinerii romani care invata in strainatate. Mai intai un Erasmus, apoi un masterat, apoi un internship, poate chiar un job. Belgia, Franta, Marea Britanie, sau chiar mai departe de-atat.
continuarea
Foarte foarte adevarat. Bravo.
Fiecare inclusiv subsemnatul Ovi incearca sa scape de etichetari si turma, fie ea chiar si mica si sa fie diferit, dar nu vorbim despre asta.
Sunt cu fundul in mai multe barci poate mai mult de doua in momentul de fata. Sunt curios. As vrea cat mai multe. Sunt speriat de asta, si o sa pierd ceva orice o sa aleg. E ca un joc tampit in care nu poti sa vezi ce cumperi doar sa banuiesti si sa speri. Loto.
Mi-am facut zilele trecute un scenariu semi-horror in care nu ma intorc in Romania decat dupa ani de zile sau deloc. Adica nici macar sa imi reinnoiesc pasaportul. Sunt oameni care au facut asta. Nici macar la sarbatori, nimic si dispare din capul meu. Ar fi greu, dar realizabil si deocamdata pentru mine nu are sens. Pentru ca mie imi place in Romania cu bune si rele si nu ma sperii de cateva ore pe avion.
Acasa e diferit. Pentru ca nu stiu exact ce inseamna dupa ce am plecat la facultate. Pot sa vorbesc despre prieteni, familie, camine, timp liber si momente frumoase, poate sa inseamne o atitudine de strada, un haos care are multe parti amuzante, multe posibilitati si un fel de libertate pe care inca nu l-am descoperit prea bine aici. Si poate nu o sa o fac.
Casa mea o port in spate pe metrou cand ma mut, se modifica in permanenta. Am invatat si inca invat sa nu ma mai atasez de lucruri ci doar de cardul bancar. Raman ceasul desteptator pe care il am de 6 ani, o factura imensa de roaming (si nu, skype-ul nu poate inlocui SMS-ul, surpriza si placerea de a fi sunat chiar si daca e greseala), adresele de mail si cateva site-uri.
Dar nu stiu daca as putea nici sa stiu ca ma intorc definitiv, sa nu mai plec niciodata nici macar in excursie in exterior. Inteleg ce oribil era inainte de '89 si de ce oamenii care inca traiesc cu epoca de aur in cap sunt cum sunt.
Chiar si daca as avea o viata buna cu tot ce imi doresc. Sau nu stiu. Am microbul. Sunt lacom. Chiar nu stiu. Vedem.
continuarea
Foarte foarte adevarat. Bravo.
Fiecare inclusiv subsemnatul Ovi incearca sa scape de etichetari si turma, fie ea chiar si mica si sa fie diferit, dar nu vorbim despre asta.
Sunt cu fundul in mai multe barci poate mai mult de doua in momentul de fata. Sunt curios. As vrea cat mai multe. Sunt speriat de asta, si o sa pierd ceva orice o sa aleg. E ca un joc tampit in care nu poti sa vezi ce cumperi doar sa banuiesti si sa speri. Loto.
Mi-am facut zilele trecute un scenariu semi-horror in care nu ma intorc in Romania decat dupa ani de zile sau deloc. Adica nici macar sa imi reinnoiesc pasaportul. Sunt oameni care au facut asta. Nici macar la sarbatori, nimic si dispare din capul meu. Ar fi greu, dar realizabil si deocamdata pentru mine nu are sens. Pentru ca mie imi place in Romania cu bune si rele si nu ma sperii de cateva ore pe avion.
Acasa e diferit. Pentru ca nu stiu exact ce inseamna dupa ce am plecat la facultate. Pot sa vorbesc despre prieteni, familie, camine, timp liber si momente frumoase, poate sa inseamne o atitudine de strada, un haos care are multe parti amuzante, multe posibilitati si un fel de libertate pe care inca nu l-am descoperit prea bine aici. Si poate nu o sa o fac.
Casa mea o port in spate pe metrou cand ma mut, se modifica in permanenta. Am invatat si inca invat sa nu ma mai atasez de lucruri ci doar de cardul bancar. Raman ceasul desteptator pe care il am de 6 ani, o factura imensa de roaming (si nu, skype-ul nu poate inlocui SMS-ul, surpriza si placerea de a fi sunat chiar si daca e greseala), adresele de mail si cateva site-uri.
Dar nu stiu daca as putea nici sa stiu ca ma intorc definitiv, sa nu mai plec niciodata nici macar in excursie in exterior. Inteleg ce oribil era inainte de '89 si de ce oamenii care inca traiesc cu epoca de aur in cap sunt cum sunt.
Chiar si daca as avea o viata buna cu tot ce imi doresc. Sau nu stiu. Am microbul. Sunt lacom. Chiar nu stiu. Vedem.
Ideile zilei de luni
Ajung in Bucuresti, schimb 100 euro dar nu la aeroport. Beau o bere la sticla. Mananc o ciorba la miezul noptii. Imi umplu hard-disk portabil pe care inca nu l-am cumparat cu filme si soft-uri. Cumpar doua pachete de tigari si o punga de seminte.
Pe care am de gand sa le mananc in jacuzzi.
Pe care am de gand sa le mananc in jacuzzi.
culoori
Cand eram mic ma uitam in cataloagele mamei cu 30 de tipuri de galben si ma intrebam cine e Pantone si de ce sunt asa de multe.
Pentru ca pasionatii de culoare si profesionistii printre care din nefericire nu ma numar aveau nevoie de asa ceva in viata personala, a aparut DIY-ul pantoneeyewear pentru configurare de ochelari in toate culorile pamantului:)
Exista si mug-uri si, cel mai important tricouri in serii limitate. La preturi acceptabile dar mari.
Ah da, culoarea anului e 14-0848 Mimosa, evident imposibil de readat in RGB-ul nostru umil, dar incercam.
Idei noi
Idei noi, razlete, posibil idei de afaceri chiar:
- zahar cubic in forma de lego. usor de facut, simplu si de efect pentru adulti si copii, eventual colorat, copilul nu se va mai plictisi niciodata si nu e nevoie de inscriptia "nu convine copiilor sub 3 ani datorita partilor mici ce pot fi inghitite" In cel mai rau caz fiul dvs va face diabet dupa ce mananca 2 cutii
NB later edit: evident mai multe culori inseamna mai multe cutii care sunt cumparate de fiecare client inainte sa se termine celelalte, iar diverse marimi si modele eventual shtantate cu gramajul kcal etc garanteaza acelasi lucru. Iar ala micu va face castele din zahar in bucatarie prilej de prajituri si bla bla fericire de familie mai ceva ca'n printurile Dr Oetker.
NB2: pot sa fie si branduite cum sunt si pliculetele de zahar. Nu consuma hartie deci sunt mai eco, ma intorc acasa sa salvez fabrica de zahar de la Bucecea si productia locala de sfecla care e destinata alcoolului de cand cu falimentul.
- bornele de parcare din orase aka "horodateur" dotate cu wifi = o chestie mica in interior si, pentru plata cu un nr de sms. E mai simplu sa dai un SMS si sa iti vina costul parcarii odata cu factura de tel, nu?
- zahar cubic in forma de lego. usor de facut, simplu si de efect pentru adulti si copii, eventual colorat, copilul nu se va mai plictisi niciodata si nu e nevoie de inscriptia "nu convine copiilor sub 3 ani datorita partilor mici ce pot fi inghitite" In cel mai rau caz fiul dvs va face diabet dupa ce mananca 2 cutii
NB later edit: evident mai multe culori inseamna mai multe cutii care sunt cumparate de fiecare client inainte sa se termine celelalte, iar diverse marimi si modele eventual shtantate cu gramajul kcal etc garanteaza acelasi lucru. Iar ala micu va face castele din zahar in bucatarie prilej de prajituri si bla bla fericire de familie mai ceva ca'n printurile Dr Oetker.
NB2: pot sa fie si branduite cum sunt si pliculetele de zahar. Nu consuma hartie deci sunt mai eco, ma intorc acasa sa salvez fabrica de zahar de la Bucecea si productia locala de sfecla care e destinata alcoolului de cand cu falimentul.
- bornele de parcare din orase aka "horodateur" dotate cu wifi = o chestie mica in interior si, pentru plata cu un nr de sms. E mai simplu sa dai un SMS si sa iti vina costul parcarii odata cu factura de tel, nu?
Pentru ca n-am mai scris de mult
Inscriptie mare cat un perete in toaleta unui pub f f mishto din Chatelet:
IF YOU ARE SEARCHING FOR JOKES ON THE WALL
REMEMBER THAT THE ONLY JOKE IS IN YOUR HAND
IF YOU ARE SEARCHING FOR JOKES ON THE WALL
REMEMBER THAT THE ONLY JOKE IS IN YOUR HAND
For my next fridge
Visez ca o sa-mi iau o sticla de rom, un kil de limes si ceva Dr Pepper si voi inventa ceea ce umanitatea va denumi Pepper Libre.
Strike like in the 80s
Franta e in greva si nu prea imi pasa. Dau multe telefoane pe care le planific atent inainte, si pentru a imi cauta o locuinta stau la mila unor functionari de la asociatii pentru tineri.
Pentru actele la dosar a trebuit sa trec prin zambetele si politeturile false de la directia de impozite si printr-o posta de cartier care m-a dus cu gandul la agentiile CEC de la noi de la tara. O batranica m-a luat cu masina de la supermarket pana acolo. Realitatea cu tenta semi-socialista exista, intr-un cartier cu alei intre blocuri, gard viu si cu mirosurile copilariei.
Am fost la un bowling aniversar. Local tip anii 80, cu muzica, intuneric si lumini disco, entertainer si spirit de complex semidesertic pe marginea autostrazii. Sau poate era duminica seara.
E totusi cool "sportul" asta. Are restrictii inerente. Nu cred ca vezi niciodata pitipoance cu unghii lungi cu floricele si nici tipi grasi cu unghia de la degetul mic de 2 cm.
Sau da?
Pentru actele la dosar a trebuit sa trec prin zambetele si politeturile false de la directia de impozite si printr-o posta de cartier care m-a dus cu gandul la agentiile CEC de la noi de la tara. O batranica m-a luat cu masina de la supermarket pana acolo. Realitatea cu tenta semi-socialista exista, intr-un cartier cu alei intre blocuri, gard viu si cu mirosurile copilariei.
Am fost la un bowling aniversar. Local tip anii 80, cu muzica, intuneric si lumini disco, entertainer si spirit de complex semidesertic pe marginea autostrazii. Sau poate era duminica seara.
E totusi cool "sportul" asta. Are restrictii inerente. Nu cred ca vezi niciodata pitipoance cu unghii lungi cu floricele si nici tipi grasi cu unghia de la degetul mic de 2 cm.
Sau da?
mediateca
Mi-am facut abonament la biblioteca si nu am imprumutat nimic, nici nu o sa am timp sa o fac. Nu stiu din ce motiv, poate pentru a avea inca o bucata de plastic in buzunar. Dar nu despre asta vreau sa scriu, ci despre toaletele de acolo.
Mai curate decat cele de aici din camin, m-am simtit in hiperspatiu datorita unei lumini albastre extreeeem de ciudate. Nici nu am vrut sa fac poze. Pana mi-am dat seama de ce e asa.
Cred ca au avut cazuri (numeroase), in care diversi se refugiau la baie si citeau ore intregi.
Si au vrut sa preintampine.
Mai nou de cand m-am dotat cu un iPod Touch militez pentru wifi in fiecare baie posibila.
Mai curate decat cele de aici din camin, m-am simtit in hiperspatiu datorita unei lumini albastre extreeeem de ciudate. Nici nu am vrut sa fac poze. Pana mi-am dat seama de ce e asa.
Cred ca au avut cazuri (numeroase), in care diversi se refugiau la baie si citeau ore intregi.
Si au vrut sa preintampine.
Mai nou de cand m-am dotat cu un iPod Touch militez pentru wifi in fiecare baie posibila.
call center
Am vazut la viata mea diverse sisteme de call-center si tool-uri confidentiale de back-office pentru evaluari apeluri, statistici samd
In schimb inca sunt uimit de ce mi se intampla in dimineata asta. Am sunat pentru a scurta birocratia si cozile de asteptare si, evident, pentru ca traiesc pe baza de adeverinte si diverse foi volante trebuia sa discut cu cineva uman despre cazul meu.
Am trecut prin nu mai putin de 6 optiuni in meniul vocal. Mi s-a recomandat de 7 ori sa merg la un sediu. Sistemul de sanatate francez e un intreg univers care se misca cu viteza melcului. Am de trimis o declaratie "sur honneur" prin posta. Am exersat indelung pronuntarea cifrelor si a prenumelui compus.
Ma gandesc cu groaza cum s-ar putea descurca cineva care nu vorbeste limba.
In schimb inca sunt uimit de ce mi se intampla in dimineata asta. Am sunat pentru a scurta birocratia si cozile de asteptare si, evident, pentru ca traiesc pe baza de adeverinte si diverse foi volante trebuia sa discut cu cineva uman despre cazul meu.
Am trecut prin nu mai putin de 6 optiuni in meniul vocal. Mi s-a recomandat de 7 ori sa merg la un sediu. Sistemul de sanatate francez e un intreg univers care se misca cu viteza melcului. Am de trimis o declaratie "sur honneur" prin posta. Am exersat indelung pronuntarea cifrelor si a prenumelui compus.
Ma gandesc cu groaza cum s-ar putea descurca cineva care nu vorbeste limba.
usebe
Astazi, intr-o dimineata mult prea frumoasa pentru a fi petrecuta in fata unui calculator, simt o ura nemarginita ;) impotriva producatorilor de accesorii USB mult prea late, sau a producatorilor de laptopuri care fac porturile mult prea apropiate.
Ma duc sa fumez o tigara:)
Ma duc sa fumez o tigara:)
cinema, cum se aude si vede pe aici
Vreau sa merg la un film romanesc pana sa plec din orasul roz. De fapt vreau sa vad Picnic, filmul cu titlu de biscuiti din scoala primara.
E surprinzator sa vezi ca treptat-treptat se aud lucruri si de la noi. O cronica f simpatica si actuala:
Ils sont fous ces roumains...
aveam 8, au mai ramas 7
In 2004 aeroportul Otopeni si-a schimbat numele in Henri Coanda... Si un zvon rautacios zicea ca motivul schimbarii a fost hohotul de ras al turistilor italieni de fiecare data cand se anunta Am aterizat pe Otopeni... (otto peni = 8 penisuri in italiana).
via
via
obsesia rosie
Coca cola apare din ce in ce mai des in viata mea in ultimul timp, ca gust sau simbol. Cateva exemple:
- vazut 6 pack sticle vintage de 0,25 (adica fara eticheta) in supermarket. Overpriced oricum.
- in acelasi supermarket, pahare Coca-Cola de cumparat!! de la Luminarc. Cine n-ar da banii pe asa ceva?
- citit reportaj despre unicul irepetabilul CIMITIRUL COCA-COLA. Asta se putea intampla doar in Romania. Astept cu interes cimitirul Pepsi si Frutti Fresch, evident cu apa de la Stâna de vale.
- alta chestie despre un tip care a baut doar Cola in ultimii vro circa 40 de ani. Pana acum se simte aparent bine, dar ma astept ca maine poimaine sa apara la stiri in sicriu
- in sfarsit gasesc de fiecare data doze de Cola in automat la scoala. Mi se parea ca era un fel de cola-ban in perioada examenelor. Durerea era maxima, inutil sa precizez.
cretinatati politice
Ok, in general e un subiect la care nu ajung niciodata si sar direct peste stiri atunci cand citesc ce se intampla acasa.
Dar o prostie de genul oprirea lucrarilor la pasajul Basarab ma enerveaza cumva. Am stat acolo si stiu ce e. Stiu de ce e util si trebuia inaugurat acum vro 10 ani.
Mai ales ca stirea asta mi-a prezis-o un taximetrist acum vreun an si ceva.
link
Dar o prostie de genul oprirea lucrarilor la pasajul Basarab ma enerveaza cumva. Am stat acolo si stiu ce e. Stiu de ce e util si trebuia inaugurat acum vro 10 ani.
Mai ales ca stirea asta mi-a prezis-o un taximetrist acum vreun an si ceva.
link
gi es em
Cred ca trebuia sa ma nasc in alta epoca si sa spun sarumana la centralista satului cand sun.
Telefonul pe care il am acum (nu cunosc ce model e, decat ca e un Nokia alb de domnisoara sa scriu mesaje mai repede) nu ar trebui sa aiba ecran, pentru ca am cam o singura persoana care ma suna si doar recent am inceput sa ma joc o chestie cretina cu bile in metrou, sa bat recorduri peste recorduri.
Singurul joc pe care am reusit vreodata sa il termin a fost Bounce de la Nokia, unde un balon se
marea si se micsora in functie de cum sareai pe pompa. Genial, ce mai..
Asta m-a convins clar ca nu am nevoie de iPhone, Android si HTC. Poate doar pentru wifi. Fuck tehnologia secolului 21:)
Dar cea mai tare faza e ca nici propriul numar nu mi l-am stiut timp de 3 luni, pana in seara asta cand am reusit sa-l scriu din memorie auditiva in franceza la sfarsitul unui mail
Facem un test acum, si rog pe toti care citesc post-ul sa imi dea un beep pe nr. de Romania. Da, chiar acum!
Telefonul pe care il am acum (nu cunosc ce model e, decat ca e un Nokia alb de domnisoara sa scriu mesaje mai repede) nu ar trebui sa aiba ecran, pentru ca am cam o singura persoana care ma suna si doar recent am inceput sa ma joc o chestie cretina cu bile in metrou, sa bat recorduri peste recorduri.
Singurul joc pe care am reusit vreodata sa il termin a fost Bounce de la Nokia, unde un balon se
marea si se micsora in functie de cum sareai pe pompa. Genial, ce mai..
Asta m-a convins clar ca nu am nevoie de iPhone, Android si HTC. Poate doar pentru wifi. Fuck tehnologia secolului 21:)
Dar cea mai tare faza e ca nici propriul numar nu mi l-am stiut timp de 3 luni, pana in seara asta cand am reusit sa-l scriu din memorie auditiva in franceza la sfarsitul unui mail
Facem un test acum, si rog pe toti care citesc post-ul sa imi dea un beep pe nr. de Romania. Da, chiar acum!
aberatii²
Ok, m-am hotarat sa postez cateva aberatii de-ale mele, in general gandite atunci cand stau noaptea si vorbesc cu copacii din periferie bine pilit.
Asta cu pila oricum nu mi s-a mai intamplat de ceva vreme. Nu de alta, dar am ajuns la concluzia ca e destul de trist sa faci asta din plictiseala. Unde mai e adrenalina ideii ca trebuie sa te trezesti NEAPARAT dimineata urmatoare si senzatia de fruct oprit?
Asa..
Printre alte chestii uber-tehnice pe care le fac si care nu intereseaza pe nimeni in afara de mine, exa²(adica de 2 ori exä) si vro 2 profi worldwide incerc sa imi instalez un UbuNtu in masina virtuala si nu merge nici iNpins de la spate.
Printre chestii bune care mi se intampla, am in sfarsit un stagiu. Aproximativ ce imi doream, ramane sa imi descopar noua casa pe care o sper cu baie in camera de data asta.
6 luni de Paris sper eu nici degreaba, dar nu foarte incarcate profesional, ci sentimentalo-de-descoperire-si-explorare, in care sa vina multa lume (evident cititorii blogului) si sa stam la povesti si seminte Nutline nopti intregi.
Mi-am propus sa incerc sa urc in Turnu Eiffel pe scari. Cica se poate si deja am inceput sa ma antrenez la metrou aici sa nu mai iau rulantele.
Asta cu pila oricum nu mi s-a mai intamplat de ceva vreme. Nu de alta, dar am ajuns la concluzia ca e destul de trist sa faci asta din plictiseala. Unde mai e adrenalina ideii ca trebuie sa te trezesti NEAPARAT dimineata urmatoare si senzatia de fruct oprit?
Asa..
Printre alte chestii uber-tehnice pe care le fac si care nu intereseaza pe nimeni in afara de mine, exa²(adica de 2 ori exä) si vro 2 profi worldwide incerc sa imi instalez un UbuNtu in masina virtuala si nu merge nici iNpins de la spate.
Printre chestii bune care mi se intampla, am in sfarsit un stagiu. Aproximativ ce imi doream, ramane sa imi descopar noua casa pe care o sper cu baie in camera de data asta.
6 luni de Paris sper eu nici degreaba, dar nu foarte incarcate profesional, ci sentimentalo-de-descoperire-si-explorare, in care sa vina multa lume (evident cititorii blogului) si sa stam la povesti si seminte Nutline nopti intregi.
Mi-am propus sa incerc sa urc in Turnu Eiffel pe scari. Cica se poate si deja am inceput sa ma antrenez la metrou aici sa nu mai iau rulantele.
videoclipe la care te uiti
Asta e un videoclip clasic si clasic sexist, bla, bla..
Marturisesc ca pentru mine e prima data cand il vad, pentru ca am lipsit de televizor (aici observati ce agramat sunt).
Marturisesc ca pentru mine e prima data cand il vad, pentru ca am lipsit de televizor (aici observati ce agramat sunt).
nıpnןɹǝʇuı ǝp ʇısɹɐɟs
upside down / uʍop ǝpısdn
ɯnɔɐ ɐuɐd ʇɐɔǝp ןǝɟʇןɐ ıɐɯ ıs sǝp ıɐɯ ɔıd un ǝʇɐod 'nıɹɔs ɐs dǝɔuıǝɹ ɐs sıɔǝp ɯɐ-ɯ 'ɐʇןɐ ɐun ɐuɐd
˙uıʇnd pɐɹ ɐs puɐɔ uı puɐɔ uıp ɐǝʇɐʇɹǝqıן ɔsǝʇıɔ ıɐɯ 'ɐp
oɹ˙ɐǝʇɐʇɹǝqıן ǝd ǝp nıɹɐʇuǝɯoɔ un ʇnzɐʌ ɯɐ ǝɔ ɐdnp ɐʇsɐ ɐıʇsǝɥɔ ʇısɐƃ ɯɐ ʇdɐɟ ǝp (: ɯıʇıɔ ǝɔ ǝp ɯɐɹıɯ ǝu ɐs ıs sɹǝʌuı ɯǝıɹɔs ɐs ıɐɥ 'ɐʇsɐ ɐɹɐǝs uı
ɯnɔɐ ɐuɐd ʇɐɔǝp ןǝɟʇןɐ ıɐɯ ıs sǝp ıɐɯ ɔıd un ǝʇɐod 'nıɹɔs ɐs dǝɔuıǝɹ ɐs sıɔǝp ɯɐ-ɯ 'ɐʇןɐ ɐun ɐuɐd
˙uıʇnd pɐɹ ɐs puɐɔ uı puɐɔ uıp ɐǝʇɐʇɹǝqıן ɔsǝʇıɔ ıɐɯ 'ɐp
oɹ˙ɐǝʇɐʇɹǝqıן ǝd ǝp nıɹɐʇuǝɯoɔ un ʇnzɐʌ ɯɐ ǝɔ ɐdnp ɐʇsɐ ɐıʇsǝɥɔ ʇısɐƃ ɯɐ ʇdɐɟ ǝp (: ɯıʇıɔ ǝɔ ǝp ɯɐɹıɯ ǝu ɐs ıs sɹǝʌuı ɯǝıɹɔs ɐs ıɐɥ 'ɐʇsɐ ɐɹɐǝs uı