For my next fridge

Visez ca o sa-mi iau o sticla de rom, un kil de limes si ceva Dr Pepper si voi inventa ceea ce umanitatea va denumi Pepper Libre.

Strike like in the 80s

Franta e in greva si nu prea imi pasa. Dau multe telefoane pe care le planific atent inainte, si pentru a imi cauta o locuinta stau la mila unor functionari de la asociatii pentru tineri.

Pentru actele la dosar a trebuit sa trec prin zambetele si politeturile false de la directia de impozite si printr-o posta de cartier care m-a dus cu gandul la agentiile CEC de la noi de la tara. O batranica m-a luat cu masina de la supermarket pana acolo. Realitatea cu tenta semi-socialista exista, intr-un cartier cu alei intre blocuri, gard viu si cu mirosurile copilariei.

Am fost la un bowling aniversar. Local tip anii 80, cu muzica, intuneric si lumini disco, entertainer si spirit de complex semidesertic pe marginea autostrazii. Sau poate era duminica seara.

E totusi cool "sportul" asta. Are restrictii inerente. Nu cred ca vezi niciodata pitipoance cu unghii lungi cu floricele si nici tipi grasi cu unghia de la degetul mic de 2 cm.

Sau da?

mediateca

Mi-am facut abonament la biblioteca si nu am imprumutat nimic, nici nu o sa am timp sa o fac. Nu stiu din ce motiv, poate pentru a avea inca o bucata de plastic in buzunar. Dar nu despre asta vreau sa scriu, ci despre toaletele de acolo.

Mai curate decat cele de aici din camin, m-am simtit in hiperspatiu datorita unei lumini albastre extreeeem de ciudate. Nici nu am vrut sa fac poze. Pana mi-am dat seama de ce e asa.

Cred ca au avut cazuri (numeroase), in care diversi se refugiau la baie si citeau ore intregi.
Si au vrut sa preintampine.

Mai nou de cand m-am dotat cu un iPod Touch militez pentru wifi in fiecare baie posibila.

call center

Am vazut la viata mea diverse sisteme de call-center si tool-uri confidentiale de back-office pentru evaluari apeluri, statistici samd

In schimb inca sunt uimit de ce mi se intampla in dimineata asta. Am sunat pentru a scurta birocratia si cozile de asteptare si, evident, pentru ca traiesc pe baza de adeverinte si diverse foi volante trebuia sa discut cu cineva uman despre cazul meu.

Am trecut prin nu mai putin de 6 optiuni in meniul vocal. Mi s-a recomandat de 7 ori sa merg la un sediu. Sistemul de sanatate francez e un intreg univers care se misca cu viteza melcului. Am de trimis o declaratie "sur honneur" prin posta. Am exersat indelung pronuntarea cifrelor si a prenumelui compus.

Ma gandesc cu groaza cum s-ar putea descurca cineva care nu vorbeste limba.

usebe

Astazi, intr-o dimineata mult prea frumoasa pentru a fi petrecuta in fata unui calculator, simt o ura nemarginita ;) impotriva producatorilor de accesorii USB mult prea late, sau a producatorilor de laptopuri care fac porturile mult prea apropiate.

Ma duc sa fumez o tigara:)

cinema, cum se aude si vede pe aici

Vreau sa merg la un film romanesc pana sa plec din orasul roz. De fapt vreau sa vad Picnic, filmul cu titlu de biscuiti din scoala primara.

E surprinzator sa vezi ca treptat-treptat se aud lucruri si de la noi. O cronica f simpatica si actuala:

Ils sont fous ces roumains...

aveam 8, au mai ramas 7

In 2004 aeroportul Otopeni si-a schimbat numele in Henri Coanda... Si un zvon rautacios zicea ca motivul schimbarii a fost hohotul de ras al turistilor italieni de fiecare data cand se anunta Am aterizat pe Otopeni... (otto peni = 8 penisuri in italiana).

via

obsesia rosie



















Coca cola apare din ce in ce mai des in viata mea in ultimul timp, ca gust sau simbol. Cateva exemple:

- vazut 6 pack sticle vintage de 0,25 (adica fara eticheta) in supermarket. Overpriced oricum.

- in acelasi supermarket, pahare Coca-Cola de cumparat!! de la Luminarc. Cine n-ar da banii pe asa ceva?

- citit reportaj despre unicul irepetabilul CIMITIRUL COCA-COLA. Asta se putea intampla doar in Romania. Astept cu interes cimitirul Pepsi si Frutti Fresch, evident cu apa de la Stâna de vale.

- alta chestie despre un tip care a baut doar Cola in ultimii vro circa 40 de ani. Pana acum se simte aparent bine, dar ma astept ca maine poimaine sa apara la stiri in sicriu

- in sfarsit gasesc de fiecare data doze de Cola in automat la scoala. Mi se parea ca era un fel de cola-ban in perioada examenelor. Durerea era maxima, inutil sa precizez.

cretinatati politice

Ok, in general e un subiect la care nu ajung niciodata si sar direct peste stiri atunci cand citesc ce se intampla acasa.

Dar o prostie de genul oprirea lucrarilor la pasajul Basarab ma enerveaza cumva. Am stat acolo si stiu ce e. Stiu de ce e util si trebuia inaugurat acum vro 10 ani.

Mai ales ca stirea asta mi-a prezis-o un taximetrist acum vreun an si ceva.

link

gi es em

Cred ca trebuia sa ma nasc in alta epoca si sa spun sarumana la centralista satului cand sun.

Telefonul pe care il am acum (nu cunosc ce model e, decat ca e un Nokia alb de domnisoara sa scriu mesaje mai repede) nu ar trebui sa aiba ecran, pentru ca am cam o singura persoana care ma suna si doar recent am inceput sa ma joc o chestie cretina cu bile in metrou, sa bat recorduri peste recorduri.

Singurul joc pe care am reusit vreodata sa il termin a fost Bounce de la Nokia, unde un balon se
marea si se micsora in functie de cum sareai pe pompa. Genial, ce mai..

Asta m-a convins clar ca nu am nevoie de iPhone, Android si HTC. Poate doar pentru wifi. Fuck tehnologia secolului 21:)

Dar cea mai tare faza e ca nici propriul numar nu mi l-am stiut timp de 3 luni, pana in seara asta cand am reusit sa-l scriu din memorie auditiva in franceza la sfarsitul unui mail

Facem un test acum, si rog pe toti care citesc post-ul sa imi dea un beep pe nr. de Romania. Da, chiar acum!

aberatii²

Ok, m-am hotarat sa postez cateva aberatii de-ale mele, in general gandite atunci cand stau noaptea si vorbesc cu copacii din periferie bine pilit.

Asta cu pila oricum nu mi s-a mai intamplat de ceva vreme. Nu de alta, dar am ajuns la concluzia ca e destul de trist sa faci asta din plictiseala. Unde mai e adrenalina ideii ca trebuie sa te trezesti NEAPARAT dimineata urmatoare si senzatia de fruct oprit?

Asa..

Printre alte chestii uber-tehnice pe care le fac si care nu intereseaza pe nimeni in afara de mine, exa²(adica de 2 ori exä) si vro 2 profi worldwide incerc sa imi instalez un UbuNtu in masina virtuala si nu merge nici iNpins de la spate.

Printre chestii bune care mi se intampla, am in sfarsit un stagiu. Aproximativ ce imi doream, ramane sa imi descopar noua casa pe care o sper cu baie in camera de data asta.

6 luni de Paris sper eu nici degreaba, dar nu foarte incarcate profesional, ci sentimentalo-de-descoperire-si-explorare, in care sa vina multa lume (evident cititorii blogului) si sa stam la povesti si seminte Nutline nopti intregi.

Mi-am propus sa incerc sa urc in Turnu Eiffel pe scari. Cica se poate si deja am inceput sa ma antrenez la metrou aici sa nu mai iau rulantele.

videoclipe la care te uiti

Asta e un videoclip clasic si clasic sexist, bla, bla..
Marturisesc ca pentru mine e prima data cand il vad, pentru ca am lipsit de televizor (aici observati ce agramat sunt).

nıpnןɹǝʇuı ǝp ʇısɹɐɟs

upside down / uʍop ǝpısdn

ɯnɔɐ ɐuɐd ʇɐɔǝp ןǝɟʇןɐ ıɐɯ ıs sǝp ıɐɯ ɔıd un ǝʇɐod 'nıɹɔs ɐs dǝɔuıǝɹ ɐs sıɔǝp ɯɐ-ɯ 'ɐʇןɐ ɐun ɐuɐd

˙uıʇnd pɐɹ ɐs puɐɔ uı puɐɔ uıp ɐǝʇɐʇɹǝqıן ɔsǝʇıɔ ıɐɯ 'ɐp

oɹ˙ɐǝʇɐʇɹǝqıן ǝd ǝp nıɹɐʇuǝɯoɔ un ʇnzɐʌ ɯɐ ǝɔ ɐdnp ɐʇsɐ ɐıʇsǝɥɔ ʇısɐƃ ɯɐ ʇdɐɟ ǝp (: ɯıʇıɔ ǝɔ ǝp ɯɐɹıɯ ǝu ɐs ıs sɹǝʌuı ɯǝıɹɔs ɐs ıɐɥ 'ɐʇsɐ ɐɹɐǝs uı

bonus aniversar

Intrebare:

Oare cum fac oamenii care sunt nascuti pe 29 februarie cu bonusul aniversar in minute de la companiile de telefonie mobila?

Exista pe undeva in contract o clauza care precizeaza situatia asta, pentru ca stim ca totul e bine documentat pe undeva?

Li se reporteaza minutele odata la 4 ani :))lol? Si cand oare primesc sms-ul ala cu "la multi ani"?

Solutia evidenta e ca totul sa se intample pe 28 februarie. Dar si asta trebuie specificata undeva, apoi implementata in sistemul informatic..
Pot sa se duca la OPC sa faca plangere ca li s-a dat ceva in plus la care nu aveau dreptul. Sau ca nu li s-a dat?

Cred ca oamenii astia ar trebui sa faca un fel de liga :))

Serios acum, ca ma roade si e interesant de stiut.

now we live like dolphins

Sunt acasa.

Cred ca sunt acasa.

Azi noapte m-am plimbat pe acelasi bulevard in aceeasi geaca si aceleasi ghete pe care le aveam acum mai multi ani, si care stateau in dulap asteptandu-ma pe mine.

Am inchis trei baruri cu fosti colegi si buni prieteni. M-am uitat la fulgii mari de zapada, am retrait o seara din nordul Moldovei cu prietenul meu Andrei cantandu-mi la chitara, eu beat ca acum, pe o ninsoare la fel de fascinanta.

Mi-am dat seama ca e mai bine ca unele lucruri sa nu se schimbe in viata. Am intrat in bucatarie si nu mai era bucataria pe care o stiam. Quest-ul catre salata de boeuf(ce chestie tampita, doar e cu pui) a fost scurt. Frigiderul a ramas acelasi Minsk 16 care consuma mult si are durata de viata o viata. Ce simplu.

Ciudat, desi am intrat in spiritul craciunului si astept sa ma trezesc cu troienii la geam, mi-am amintit de mine pe drum spre mare. Drumul spre mare din Dristor, cu o sticla de vin, pe o autostrada goala si cu muzica buna(cum o sa pun pe CD-ul pentru Zana) e o parte din american dream-ul meu.

Sunt tanar si probabil ca o sa raman asa ceva timp. Si asta doresc tuturor in anul care vine.

mi se zbate un ochi

Dupa cum zice titlul, mi se zbate un ochi. Dreptul. Sper ca nu e pe fond nervos si e semn de bine, pentru ca 2009 ar trebui sa fie un an bun dupa un 2008 cu pierderi pe toate planurile.

Din motive urgente am fost la Bucuresti si undeva langa Sibiu week-endul asta. Romania mi-a facut bine si capitala mi s-a parut foarte urata. Urata si primitoare in acelasi timp, ca o femeie pe care o cunosti de ani buni si pe care o inseli pentru perioade lungi de timp, doar ca sa te intorci si sa o gasesti plina de acealsi defecte familiare.

Si cu aceeasi oameni pe care ii iubesc si care m-au primit cu bratele deschise. Imi pare rau fata de ei ca am fost deprimat si nu am reusit poate sa le dau o stare de bine..

Odata intors, n-am reusit sa intru deloc in spiritul Craciunului. Nici macar in spiritul comercial desi mi-am cumparat un telefon nou pentru a fi sunat pentru interviuri. Dar vreau sa ii scriu lui Mos Craciun, pentru ca nu i-am scris niciodata si cred ca am macar o data dreptul.

Printre dorinte, vreau de fapt vreau sa plec din orasul asta in care acum e cam frig si e cam fals si mi s-au intamplat chestii nashpa.

Orasele mici sunt un pic false in general pentru ca oamenii se pot reintalni pe strada atunci cand nu sunt bine imbracati si in cea mai buna dispozitie.

Astazi Liviu isi cumpara vin fiert in Marché de Noel din centru si m-am uitat la unghiile sud-americanului care vindea vin fiert. Brrr..

vise din vremuri proaste

atentie, vis

In curtea din fata blocului gasesc jumatate de kilogram de iarba. Dintr-ul balot al nu stiu cui. Ma intorc acasa(dar acasa unde?) si il pun cu grija in borcanul de ness pe care tocmai in terminasem.

Incepe rutina zilnica: un joint in za morning pe drumul pana la statia de metrou care ma duce la servici. Schimb statia de metrou Piata Romana cu statia Dorobanti(btw nu exista) doar pentru a savura in liniste un moment de gratie.

La munca seful ma ia in reuniune cum ma vede. Clienti importanti ai firmei, super duri. Sarut mana doamnelor si facem la bise.

mai departe nu mai tin minte

fashion thinking collage

3 noaptea. Centru. Urinez pe o vitrina La Cost.

Simbolic vorbind, sunt un maestru. Printr-un gest nobil tipic francez devin in dezacord atat cu semi-aristocraticii barbati sovini la 60 de ani , cat si cu rapper-ii in trening cu crocodil si sapca care coboara toti la aceeasi statie.

10 dimineata. Metrou

Un punker din divizia boschetar sta jos, intre degete tine tigara deja rulata si nu pare extrem de constient de ce e in jurul sau. In fata lui o tipa cu o fata cuminte de bibliotecara citeste o carte si poarta o pereche de Doc Martens impecabili ca pe niste balerini.

9 seara. Bar. Miniconcert alternativ moka.

Eram in zona si aud muzica. Imi place, trec strada, scot bani si intru. O jumatate de trupa care canta foarte bine. Au beat-ul pe statie si cei doi tipi, dintre care unul are o masca pe fata si celalat e imbracat in femeie, fac solistica si chitara simultan. Populatie gotic spre trash+clasa muncitoare ratacita. Iau o bere si raman pana vine politia sa opreasca zgomotul care deranjeaza vecinii.

8 seara. Supermarket

Imi dau seama ca nu am rasfoit nici o revista de stil masculina de ceva vreme. Caut una care sa nu fie gay si care imi promite un dosar special James Bond(wtf!), o iau de pe raft, arunc cateva cutii de lapte in cos si plec acasa, in periferii si campusuri pustii.

Sunt un Jon modern, un Jon din garfieldminusgarfield.

businessman ciclist

Ieri seara am reusit sa vand pacostea de bicicleta pe care am gasit-o abandonata, intr-o seara acum vreo luna, chiar inainte de primul meu examen de aici. Si nu am vandut-o oricui, ci unui cuplu semi-asiatic in treninig si cu tatuaje. Si in ciuda a ceea ce mi-au spus, nu cred ca erau studenti.

Superbicicleta cu schimbatoare Shimano m-a facut sa ma pierd pe drumul pana acasa vro 2 ore jumate. Roata din fata dezumflata si lantul slabit si ruginit. Nu aveam nici o harta la mine si instincul, ala prost, m-a facut sa mi se para ca "e in directia aia".

Am condus o buna parte a drumului cu o mapa subbrat. Nu e asa de usor cum suna, dar sigur e amuzant vazut din exterior:)) Judecand la asta in timp ce pedalam de zor am pus mapa sub tricou. Superman blindat. Incomod. M-am oprit la bâlci sa cer o punga si m-am jucat cu monezile in aparatele cu tavi culisante. Doar era seara mea norocoasa. Am castigat un pachet de carti. L-am pus in punga(impreuna cu mapa), si punga pe ghidon. Si am continuat.

La un moment dat(nici acum nu imi explic cum) am ajuns pe centura dupa placuta cu numele orasului taiat cu o diagonala rosie. Nu aveam de gand sa ajung in Spania, si dupa ce lantul mi-a sarit a 50-a oara m-am intors pe unde am venit.

Am ajuns intr-o intersectie de unde nu mai aveam nici o idei pe care dintre cele 3 directii sa continui, asa ca am incercat sa intreb soferii care asteptau la semafor. Inutil sa spun ca daca esti inat, cu accent strain si in za middle of nowhere nu ai multe sanse ca cineva sa iti raspunda la 12 noaptea cand te indrepti spre masina lor la stop.

Pana la urma i s-a facut totusi cuiva mila. Mai exista speranta pe lumea asta. In 15 min eram acasa.

Pachetul de carti a alunecat printr-o gaura a plaseui. Cred ca e si acum pe periferic. Si am luat si 20/20 la test a doua zi.

I'm a metal rastafari

Exista lucruri pe care banii nu le pot cumpara.

Cum e de exemplu faptul ca impreuna cu Romain colegul meu am fost dati afara de bodyguarzi undeva pe la 6 dimineata fara sa fim deloc sifonati:)

Am visat ca ma dadeam cu gel si ca atunci cand duceam mana la spatele capului aveam de fapt un fel de rasta din metal, sau poate radacini de mangrove din beton armat.

PS:Am pus osul intr-o cutie de pantofi, ca un adevarat criminal. Rectific, un adevarat asasin l-ar fi pus sub perna.

Categories